“Iubito eu eram, hmm dupa cum ai raspus cam multa dezorganizare pe acolo. Oricum am sunat sa-ti amintesc ca te iubesc si ca regret tare ca nu-ti sunt alaturi acum”
“Ce vrei?”
“Sa-ti spun ca te iubesc si ca regret pentru tot”
“Altceva?”
“Poate vom petrece Craciunul impreuna… zic eu..?!”
I-am inchis spunandu-i ca sunt foarte ocupata acum .
Intrasem deja in luna decembrie. Toata familia era aici, matusa Carmen , copii unchiului Tom, prietenele mele de-o viata, Catalina cu rasul ei ce rasuna in toata casa... era un dute-vino!
Aveam parul vopsit proaspat, o rochie neagra , vaporoasa, putin trecuta de genunchi si inelul meu , inelul vesnic purtat pe deget, inelul care-mi tinea speranta vie. Cadoul de la el.
"Esti o femeie, o femeie implinita! e tot ce trebuie sa crezi acum! "
Mi -am spus zambind in oglinda imensa din capatul holului inainte de a-mi intampina invitatii.
Eram gazda!
" Oh Domane , totul e minunat aici! Atat de bine gandit, felicitarile mele!"
" Mersi Cristina , draguta ca deobicei. Si efortul a fost pe masura!"
" Da stim " a adaugat rautacios " Ti-ai implinit visul! Ai o casa mare, o meserie pe cinste si un sot...cum sa spun ... barbatul model! "
Am zambit poftindu-i pe toti la masa. In cateva minute scuzandu-ma m-am dus sa raspuns la telefonul ce-mi suna insistent! Stiam ca e el! Pentru o clipa am ezitat a raspunde, imi era silsa sa-I vorbesc.
Trecusera 5 zile de cand nu mai iesisem din casa, din casa mea imensa si rece! Acum o aveam dar nu-l mai aveam pe el! Am fost mereu o proasta , si acum imi amintesc fraza amantei lui:
“ Cum mama dracului nu ti-ai dat seama ca te inseala si ca te-a inselat dintotdeauna!?”
Am fost crescuta intr-o cochilie inventata de mine , era tot ce vedeam. Multa dragoste , un sot grijuliu, niste socrii incantatori , parintii mei. Si acum? Abia acum la 29 de ani aflu ca sunt singura! Ma intreb unde am gresit.
M-am decis! I-am trimis toate hainele lui, la ea ! Acolo unde stiam bine ca se afla! Ma facea sa disper gandul asta! Sa-l stiu departe de mine , sa nu-I mai pot spune ca-l iubesc, sa nu ne mai certam pe tema “cine stinge lumina inainte de culcare” in fiecare seara.
Acum trebuia sa gatesc doar pentru mine , trebuia sa iau lumea de la zero!
Da, a fost barbatul pe care l-am iubit! Unicul!
Nu voi mai putea sa-I spun maine pe 25 decembrie , sa pregatesc un mic dejun mai special (pentru ca cina urma s-o luam cu toata familia ) sa-l vad bucurandu-se la vestea ca … va fi tata. Sarbatori fericite!
Un comentariu:
"inelul meu , inelul vesnic purtat pe deget, inelul care-mi tinea speranta vie"...ei bine am si eu un asemenea inel care parca face parte din fiinta mea.Nu stiu de ce il pretuiesc atat de mult :)...Un an nou fericit,cu intarziere ce-i drept,dar mai bine mai tarziu decat niciodata :D
Trimiteți un comentariu