femei, femei..e plina lumea de nebune

Ma intreb care sunt diferentele dintre o femeie si un barbat ?

pai...

-in cazul nostru cat mai mult shopping, ei...prefera sa comande pe net
-am fi in stare sa dam si ultimul banut pe acel accesoriu minunat, ei...sunt zgarciti
-cand vrem o masina noua in primul rand ne uitam la design
-cand vor o masina noua in primul si al doilea rand se intereseaza de caii putere
-hehehe se duc mai des la wc decat noi
-noi primim mai multe cadouri, ei daruiesc
-dansam mai bine ca ei
-cumparam revistele atat pt text cat si imagini, ei doar pentru imagini.
-inca din adolescenta suntem mai mature, ei...ne prind mai greu din urma
-noi putem lovi un baiat, ei nu pot da intr-o fata [nu e frumos!]
-pe cat de calme pe atat de isterice...lor li se potriveste : [el] "ce ai?"
[ea] "nimik"
[el] "inseamna ca eu am ceva"
- ei achita mai multe note de plata
- tot ei..sunt mai mincinosi
- au mai putine probleme cu greutatea
-plangem mai mult
-suntem mai razbunatoare
-suntem mai greu de multumit
-1% din ei stiu sa gateasca. restul mor de foame sau se imblnavesc de la atata macare nesanatoasa
-daca n-am fi noi , n-ati avea urmasi , noi da...crede-ma pe cuvant [sterm cell is the answer]

-suntem mai vorbarete

-clipim mai des

-cand vine vorba de produce cosmetice... noi avem un intreg arsenal

-suntem in numar mai mare[un studiu a demonstrat ca sunt pana la 9 femei la un barbat]

-suntem mai suparacioase

-conducem mai prost

-punem mai multe intrebari gen"de ce?"

-suntem mai cicalitoare
-barfim mai mult ..etc

Nu o lua ca ceva personal, nu am nimic cu ei...chiar imi sunt dragi. Uite ne si asemanam : nu putem trai unii fara altii

In cautarea frumosului

Mereu mi-a placut sa tin un jurnal, sa-l citesc dupa o perioada de timp, zambind sa -mi dau seama cat de diferenta eram pe atunci, sau ce tampenii puteam scrie. Poate ca oricine a simtit odata nevoia de a-si asterne gandurile pe o foaie de hartie, insa inspiratia disparea...
Eu o patesc mereu ..cand vreau sa scriu ceva mai concret! Ganduri sunt multe, cu timpul dispar, poate ne pierdem si personalitatea odata cu ele, putem uita adevaratele lucruri ce ne fac sa zambim astfel ranindu-ne!
Momentele mele de luciditate sunt acelea cand visez cu ochii deschisi. Si sunt de luciditate deoarece -mi revin imediat la realitate, undeva cu capul pe umerii, si cu un zambet resemnat.
Formam un tot-unitar, suntem creati, si inzestrati cu capacitatea de a iubii doar frumosul, de a descoperii si invata lucruri noi.
..Pamantul este tot un rai, mai mult sau mai putin creat de noi
..Natura a inspirat atatia scriitori, indragostiti
..Vietuitoarele ne incanta prin frumusetea, gingasia sau prin felul lor de a fi
[imagineaza-ti un fluture, atat de colorat, firav la orice atingere, dar atat de putin norocos. Are de trait doar o zi, si de descoperit prea multe - pe cand noi asteptam sa se impinga cineva de la spate, sa fim stimulati ]
Din intamplare uitandu-ma pe geam am obsrvat atatea lucruri interesante.Este o zi minunata, cred ca in final primavara ne uimeste cu frumusetea ei...
Imaginea pe care o am acum in minte pare a se picta singura, dar cum spuneam este doar o imagine, un tablou, un colt de viata foarte putin "inundat" de rautatea si egoismul nostru.
da! singura problema suntem noi! poate fara vointa, dar " o dam in bara ", avem o placere aparte de a face rau unul altuia si apoi ne plangem "sunt atat de singur!!!"
Cineva a spus "true friendship consists not in the multitude of friends, but in their worth and value." si cred ca tema asta putem s-o dezbatem ore intrebi...

~What is a friend? A single soul dwelling in two bodies. ~[Aristotel]

Cautand grabita, presata de timpul care ma punea la incercare, o carte-mi atrage atentia.
este vorba despre "Casatorie de amatori". As recomanda aceasta carte tuturor , indiferent de varsa deoarece Anne Tyler pune-n discutie destinul casniciei de la inceputut pana in momentul incheierii acesteia .Este precum un arbor ce da roade, avand momente de inflorire[primavara], prosperitate[toamna]...si totodata acele perioade nevaforabile, cand timpul isi pune acea ampreunta mai mult sau mai putin
definitiva.
Poate ca esenta intregului roman este enigma, nedeslusita, lasandu-ne pe noi cititorii sa interpretam totul.

...

Gandindu-te mai bine ajungi sa te intrebi cum este posibil sa existe asa multe legaturi intre oamenii, cum unii ajung sa se inteleaga excelent in mai putin de un an, pe cand altii la sfarstiul vietii o spun cu triste ca au avut langa ei un dusman, ca au fost si sunt dependenti de persoane ce le ofera dragoste limitata.

Unde e acea domisoara cu zambetul ei timid si inocent?
Sau acel baietel plin de sperante?
...
Poate ca s-au oprit la jumatatea vietii? Poate ca au nepotei , povestindu-le acele file de jurnal unde "au trait odata acei tineri la inceput de drum"...
Acesti tineri de demul se intreaba acum ce vor primi in schimbul a tot ce-au patimit in aceasta viata, ce exista dincolo de ea...cum o sa indure despartirea de cei dragi...sau mai putin dragi chiar?!
Privesc cu tristete prin perdeaua aproape galbena ... cerand putina rabdare din partea timupui pentru a spune acele cuvinte ce ne pot face vesnici " te iubesc" ; "iarta-ma"; "pe curand"
...



...

citat

"Timpului… nu-i tremură niciodată mâinile. Îşi plimbă încet bisturiul pe feţele noastre ca un criminal în serie îndrăgostit de arta sa."

Fata cu pantofii rosii

Eram mare! Deja bulina rosie din coltul ecranului nu-mi interzicea vizionarea anumitor filme sau emisiuni. Avem 12 ani. Ma vedeam o vedeta de cinema Imi dadeam cu un luciu strident, evitam sa vorbesc de frica sa nu raman fara el pe buze, cautam prin toate sertarele posibile haine din lumea adultilor si-mi faceam poze.
Imi imaginam noaptea majoratului : inchideam ochii si vedeam o cenusareasa naiva, intr-o rochie in culori vesele, imi vedeam parul meu lung prins intr-un coc si o diadema incarcata cu pietre pretioase.
Asteptam cu nerabdare sa-mi pictez unghiile fara ca cineva sa-mi faca observatie, sa-mi vopsesc parul doar pentru ca asa mi se parea frumos, sa port pantofi cu toc si ...sa nu mai fiu vazuta o copila!

...

Acum

• 
  
  nu mai am 12 ani


• 
  
  nu mai caut haine prin sertarele mamei pentru ca le pe ale mele,


• 
  
  nu doar imi dau q ruj,


• 
  
  cei 18 ani inca nu i-am implinit insa stiu 100% ca nu voi arata ca o cenusareasa,


• 
  
  parul meu scurt de acum nu va fi prins intr-un coc si nici diadema nu voi purta...


• 
  
  mi-am vopsitit parul si din cand in cand port pantofi cu toc.

sunt doar niste amintiri dupa care tanjesc, zambesc gandindu-ma la ele, si ma multumesc ca s-a intamplat asa.