Cautand grabita, presata de timpul care ma punea la incercare, o carte-mi atrage atentia.
este vorba despre "Casatorie de amatori". As recomanda aceasta carte tuturor , indiferent de varsa deoarece Anne Tyler pune-n discutie destinul casniciei de la inceputut pana in momentul incheierii acesteia .Este precum un arbor ce da roade, avand momente de inflorire[primavara], prosperitate[toamna]...si totodata acele perioade nevaforabile, cand timpul isi pune acea ampreunta mai mult sau mai putin
definitiva.
Poate ca esenta intregului roman este enigma, nedeslusita, lasandu-ne pe noi cititorii sa interpretam totul.

...

Gandindu-te mai bine ajungi sa te intrebi cum este posibil sa existe asa multe legaturi intre oamenii, cum unii ajung sa se inteleaga excelent in mai putin de un an, pe cand altii la sfarstiul vietii o spun cu triste ca au avut langa ei un dusman, ca au fost si sunt dependenti de persoane ce le ofera dragoste limitata.

Unde e acea domisoara cu zambetul ei timid si inocent?
Sau acel baietel plin de sperante?
...
Poate ca s-au oprit la jumatatea vietii? Poate ca au nepotei , povestindu-le acele file de jurnal unde "au trait odata acei tineri la inceput de drum"...
Acesti tineri de demul se intreaba acum ce vor primi in schimbul a tot ce-au patimit in aceasta viata, ce exista dincolo de ea...cum o sa indure despartirea de cei dragi...sau mai putin dragi chiar?!
Privesc cu tristete prin perdeaua aproape galbena ... cerand putina rabdare din partea timupui pentru a spune acele cuvinte ce ne pot face vesnici " te iubesc" ; "iarta-ma"; "pe curand"
...



...